Careers Change. Character remains.

Oamenii sunt ființe complexe. Știu, sună a clișeu, dar asta nu face afirmația mai puțin adevărată.
Tot timpul mi-au displăcut limitele. Atât limitele impuse de alții — bineînțeles, în limitele legalității — dar mai ales limitele pe care ni le impunem singuri.
Din observațiile mele, nu foarte extinse, tindem să ne definim ființa prin prisma unui singur factor, în funcție de momentul din viață în care ne aflăm.
La un moment dat suntem studentul. Apoi devenim angajatul. Managerul. Antreprenorul. Mama. Tatăl. Soția. Soțul. Omul de IT. Omul de corporație. Omul care merge la sală. Omul care tocmai și-a schimbat jobul. Omul care încearcă să construiască ceva al lui.
Și, fără să ne dăm seama, ceea ce facem începe să se confunde cu ceea ce suntem.
„Și tu cu ce te ocupi?”
Este probabil una dintre primele întrebări pe care le punem atunci când cunoaștem pe cineva.
Un răspuns simplu. Un titlu. O companie. O industrie.
Convenabil.
Doar că un job title spune surprinzător de puține despre omul din fața noastră.
Nu spune dacă se trezește la șase dimineața ca să alerge înainte de muncă. Nu spune că poate petrece ore întregi construind ceva doar pentru că îi place. Nu spune că își organizează concediile în funcție de traseele montane pe care vrea să le facă. Nu spune că salvează animale, că citește obsesiv despre un subiect complet diferit de profesia lui sau că încearcă de trei ani să învețe să cânte la chitară.
Și cu siguranță nu spune nimic despre felul în care se comportă atunci când lucrurile devin dificile.
Profesia noastră este o parte importantă din viață.
Dar este doar o parte.
Cariera este temporară. Caracterul călătorește cu tine.
Dacă ne uităm în urmă, probabil că mulți dintre noi am avut deja mai multe versiuni profesionale.
Am schimbat companii. Echipe. Manageri. Roluri. Poate chiar industrii.
Uneori schimbarea a fost alegerea noastră. Alteori a venit într-un moment în care am fi preferat să rămână totul exact așa cum era.
Și vor mai exista schimbări.
Titlul de pe LinkedIn se va schimba. Compania de pe badge se va schimba. Tehnologia pe care astăzi o considerăm indispensabilă poate deveni irelevantă. Roluri care astăzi par extrem de importante vor dispărea, iar altele, pe care încă nu știm să le numim, le vor lua locul.
Dar există lucruri pe care le luăm cu noi dintr-un loc în altul.
Disciplina.
Curiozitatea.
Reziliența.
Felul în care îi tratăm pe ceilalți.
Capacitatea de a ne ține de cuvânt.
Umorul.
Curajul de a spune „nu știu”.
Modul în care reacționăm atunci când greșim.
Disponibilitatea de a o lua de la capăt.
Lucrurile acestea nu apar într-un job description.
Dar, în timp, ele spun mult mai multe despre noi decât orice titlu.
Nu trebuie să alegem o singură versiune a noastră
Există o presiune subtilă de a avea o identitate ușor de explicat.
Să fii „om de carieră”.
Sau „om de familie”.
Sau „sportiv”.
Sau „creativ”.
Sau „antreprenor”.
De parcă aceste lucruri s-ar exclude reciproc.
Dar poate că nu trebuie să alegem.
Poți să fii extrem de serios într-o ședință la ora 10 și să ridici o halteră deasupra capului la ora 18.
Poți să vorbești despre strategie, bugete, cod sau risk management în timpul zilei și să ajungi acasă unde cea mai importantă problemă a serii este faptul că pisica ta consideră laptopul proprietate personală.
Poți să construiești o carieră și, în același timp, să construiești ceva complet diferit.
Poți să fii ambițios fără ca ambiția să devină întreaga ta identitate.
Și poți să te răzgândești.
De fapt, cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care ni le putem permite: dreptul de a deveni altceva fără să considerăm că versiunea anterioară a fost o greșeală.
Poate că succesul nu înseamnă să rămâi pe același drum
Suntem obișnuiți să privim cariera ca pe o linie.
Începi aici. Avansezi. Mai urci o treaptă. Apoi încă una.
Dar viețile reale seamănă rareori cu o linie dreaptă.
Uneori merg înainte.
Alteori lateral.
Uneori fac un ocol considerabil.
Și câteodată ajung exact în locul din care am plecat, doar că noi nu mai suntem aceeași persoană.
Poate că nu toate schimbările trebuie justificate printr-o promovare, un salariu mai mare sau un titlu mai impresionant.
Uneori schimbăm direcția pentru că vrem să învățăm.
Alteori pentru că vrem mai mult timp.
Pentru că prioritățile noastre s-au schimbat.
Pentru că vrem să construim ceva.
Sau pur și simplu pentru că versiunea noastră actuală nu mai încape confortabil în viața pe care am construit-o pentru versiunea de acum cinci ani.
Asta nu înseamnă neapărat că am eșuat.
Înseamnă că ne-am schimbat.
Careers change. Character remains.
De aici vine ideea.
Nu din respingerea carierei. Dimpotrivă.
Munca poate fi o sursă extraordinară de satisfacție, progres și identitate. Putem fi mândri de ceea ce construim profesional. Putem avea obiective mari. Putem vrea următoarea promovare, următorul proiect sau următoarea companie.
Doar că niciuna dintre ele nu trebuie să devină întreaga definiție a persoanei care suntem.
Pentru că într-o zi vom închide laptopul pentru ultima dată într-un anumit job.
Vom preda badge-ul.
Vom părăsi un Slack channel.
Vom schimba compania din profil.
Și viața va continua.
Vor rămâne oamenii pe care i-am întâlnit.
Lucrurile pe care le-am învățat.
Greșelile pe care sperăm că nu le vom repeta.
Poveștile.
Obiceiurile.
Pasiunile.
Fiintele dragi care ne așteaptă acasă.
Lucrurile pentru care alegem să ne ridicăm dimineața chiar și atunci când nimeni nu ne verifică performanța.
Și, mai ales, va rămâne felul în care am ales să trecem prin toate aceste etape.
Cariera este unul dintre capitole.
Nu este întreaga poveste.
Careers change. Character remains.