Cum a ajuns o pisică să dea numele PATCHES

Familia noastră are trei pisici. Fiecare cu personalitatea ei, tabieturile ei și, bineînțeles, cu propria poveste despre cum a ajuns să ne adopte.
Pentru că, dacă ai avut vreodată o pisică, probabil știi deja că lucrurile funcționează puțin diferit: nu tu alegi pisica. În cel mai bun caz, ai dreptul să fii de acord cu decizia ei.
Ghita – versiunea românească a lui Garfield
Ghita este versiunea noastră de Garfield. Cap mic, fund mare și o relație foarte serioasă cu relaxarea.
L-am găsit pe stradă când avea doar câteva luni. De atunci au trecut vreo 12 ani, iar motănelul de atunci s-a transformat într-un bătrânel care știe foarte bine ce vrea de la viață.
Și, mai ales, ce nu vrea.
Știe să impună limite mai bine decât mulți dintre noi, nu simte nevoia să ofere explicații și consideră că o zi reușită este una în care poate sta tolănit afară, la soare, fără să fie deranjat inutil.
Privindu-l, începem să credem că poate toate cărțile acelea despre work-life balance ar putea fi rezumate mult mai simplu:
Find your sunny spot. Lie down. Ignore unnecessary meetings.
Negruta – frumoasă, afectuoasă și ușor letală
Negruta este o doamnă superbă. Brunetă, cu ochi verzi, elegantă și extrem de afectuoasă cu oamenii.
Toarce, cere atenție și poate părea definiția unei pisici delicate.
Asta până când ieși din casă.
Pentru că Negruta are două personalități foarte bine delimitate.
În casă: prințesă.
Pe câmp: predator.
Păsările și șoriceii din zonă au probabil o perspectivă considerabil diferită asupra caracterului ei.
Mai există și o problemă: Negruta pare profund îngrijorată de incapacitatea noastră de a ne procura singuri hrana.
Probabil ne consideră niște vânători extraordinar de incompetenți, pentru că periodic apare în fața geamului cu câte un trofeu pe care insistă să îl aducă în casă.
Noi refuzăm politicos.
Ea pare dezamăgită.
Și relația continuă.
Și apoi a venit Peticel
Peticel este cea mai recentă membră a familiei pisicești.
Povestea ei este probabil cea mai simplă dintre toate.
A venit.
Atât.
În anul în care s-a născut fetița noastră, a apărut și ea. Nu am mers să căutăm o pisică. Nu exista vreun plan. Peticel pur și simplu a ajuns la noi și, la un moment dat, a decis că va rămâne.
Noi am fost informați ulterior.
Și așa familia noastră a mai primit un membru.
Corporate life. With cats.
Dacă lucrezi de acasă și ai animale, știi deja că expresia „work from home” este puțin incompletă.
Mai corect ar fi:
Work from your pet's home.
Pentru că orice întâlnire pe Zoom sau Teams are potențialul de a deveni o paradă neprogramată a animalelor.
O coadă traversează ecranul.
O pisică decide că tastatura este, de fapt, un pat încălzit.
Sau apare exact în momentul în care încerci să explici ceva foarte serios și privește direct în cameră, ca și cum ar avea propriul punct de vedere asupra subiectului.
Iar Peticel excelează la acest capitol.
De fiecare dată când aude o voce venind din calculator, pare convinsă că persoana respectivă vorbește cu ea.
Și, dacă cineva vorbește cu ea, este absolut normal să răspundă.
Așa că apare.
Uneori pe birou. Alteori în cadru. Alteori suficient de aproape încât să facă imposibilă ignorarea ei.
Și își cere drepturile.
Mai exact, dreptul fundamental la mângâieri, indiferent de cât de importantă pare să fie întâlnirea respectivă.
Poți discuta despre strategie, bugete, deadline-uri sau riscuri.
Peticel are propriul KPI:
Mângâieri. Acum.
Work from home. Workout from home.
Dar implicarea ei în programul de lucru nu se oprește la meeting-uri.
Unul dintre avantajele lucratului de acasă este că, din când în când, poți să te ridici de pe scaun și să introduci câteva exerciții de stretching între două ședințe.
Sau poate să mai ridici o ganteră în timp ce aștepți următorul call.
În teorie, un obicei foarte sănătos.
În practică, există Peticel.
În secunda în care covorașul ajunge pe podea, Peticel pare să primească un semnal pe care noi nu îl putem auzi:
Workout time.
Din perspectiva ei, faptul că tu încerci să faci stretching este complet irelevant. Tocmai ai ocupat o suprafață perfect bună de joacă și, mai grav, îi îngrădești accesul la propriul spațiu.
Așa că începe antrenamentul în doi.
Tu încerci să faci stretching.
Ea trece pe sub tine.
Tu încerci să ridici o ganteră.
Ea decide că exact zona respectivă trebuie inspectată.
Tu te muți puțin mai încolo.
Ea se mută după tine.
La un moment dat devine greu de spus cine face sport și cine încurcă pe cine.
Din punctul de vedere al lui Peticel însă, lucrurile sunt probabil foarte clare:
Ea face sport. Tu îi îngrădești spațiul.
Și poate că asta descrie destul de bine viața de acasă cu animale: în universul lor, noi nu avem birou, sală sau program.
Avem doar privilegiul de a locui în spațiul lor.
George, Blacky & Patches
Când am început să ne gândim la brand și la povestea lui, ne-am imaginat și versiunile internaționale ale celor trei personaje.
Ghita devenea George.
Negruta devenea Blacky.
Iar Peticel devenea Patches.
Și dintre toate trei, alegerea numelui brandului a devenit, într-un fel, evidentă.
Pentru că Patches este singura care ține morțiș să își facă simțită prezența în orice context corporatist.
A participat la suficiente meeting-uri fără invitație.
A apărut în suficiente camere pornite.
A întrerupt suficiente conversații serioase pentru o sesiune urgentă de mângâieri.
Și a transformat suficiente tentative de stretching într-un workout în doi.
Practic, avea deja experiență corporate.
Așa că am decis să îi acordăm poziția pe care probabil considera oricum că o deține:
Naming Rights Owner.
Și astfel Peticel a devenit Patches.
Iar Patches a devenit numele brandului nostru.
Mai mult decât numele unei pisici
Privind retrospectiv, ni se pare că numele se potrivește cu ceea ce vrem să construim și dintr-un alt motiv.
PATCHES vorbește despre toate bucățile aparent diferite care formează un om.
Jobul.
Familia.
Sportul.
Pasiunile.
Animalele.
Lucrurile serioase.
Și lucrurile complet neserioase.
Meeting-ul de la 10:00 și antrenamentul de la 18:00.
Deadline-ul și weekendul.
Ambiția și capacitatea de a închide laptopul.
Nu credem că trebuie să alegem una singură dintre aceste versiuni și să spunem: asta sunt eu.
Suntem toate la un loc.
De aici vin și lumile PATCHES.
Corporate Therapy – pentru partea din noi care trăiește între meeting-uri, deadline-uri, cod, proiecte, prezentări și acel „quick call” care nu este niciodată quick.
Active Lifestyle – pentru partea care vrea să se miște, să ridice ceva greu, să alerge, să transpire și să își amintească faptul că disciplina funcționează și atunci când motivația nu apare.
Animal Lovers – pentru partea care știe că, indiferent cât de importantă a fost ziua, acasă există cineva care nu este deloc impresionat de job title-ul nostru.
Poate că tocmai aici se întâlnesc toate.
Nu suntem doar ceea ce facem între 9 și 5.
Suntem și lucrurile pe care le facem după ce închidem laptopul.
Oamenii cu care ne petrecem timpul.
Lucrurile care ne fac să râdem.
Sporturile pe care le practicăm.
Animalele care ne întrerup meeting-urile.
Și toate micile lucruri care ne fac să fim noi.
Așa a apărut PATCHES
Nu într-o sală de ședințe.
Nu dintr-un brainstorming despre naming strategy.
Ci din viața noastră de zi cu zi.
Cu muncă.
Cu familie.
Cu sport.
Cu trei pisici.
Și cu suficient de multe meeting-uri și antrenamente întrerupte de Peticel încât, până la urmă, să îi punem numele pe brand.
Pentru că joburile se schimbă. Rolurile se schimbă. Rutinele se schimbă.
Dar lucrurile care ne definesc cu adevărat tind să rămână.
Careers change. Character remains.
Și, aparent, pisica rămâne și ea.